Переклад з української на румунську. Текст про автомобілі.
Своє авто: мрія і розкіш
Всі люди діляться на дві великі групи: водіїв і пішоходів. А між ними – ті, хто лише мріє про кермо. Останнім часом серед майбутніх водіїв побільшало жінок. Ми поцікавилися у молодих, чому їх ваблять водійські права, чому іноді автівка стає найбільшою мрією життя.

Ольга Гончарова, студентка Київського університету імені Бориса Грінченка, 23 роки:
– Маю водійське посвідчення, але за кермо сідаю не щодня, як правило, на вихідних, тому що на власну автівку ще не заробила. Від водіння отримую задоволення. Люблю швидкість, але таку розкіш дозволяю лише на автодромі. Вихованість і законослухняність вважаю найголовнішими на дорозі. Попри те впевнений ти у своїх водійських здібностях чи ні, ніколи не знаєш, що заманеться водію сусідньої автівки.
Богдан Костенко, професійний водій, 23 роки:
– З дитинства люблю автівки. Почалося з невинних ігор на дитячому майданчику, а переросло в захоплення і навіть у професію. Знаю, що це неправильно, але кермував автомобілем ще у свої п`ятнадцать. Хоча і їздив на безпечні відстані, проте більше думав, що це круто, і менше – про безпеку. Дочекавшись 18-тиліття, склав іспит на довгоочікуване посвідчення. Працюю водієм. Хоча власного авто не маю, але часто беру машину у тата, якщо виникає потреба поїхати у справах. Мрію про власну автівку і сподіваюся, що ближчим часом її придбаю.
Евгенія Клиша, веб-дизайнер, 22 роки:
– Звісно, автомобіль – моя мрія. Найперше – піду в автошколу, хоча придбати машину поки що не маю можливості. Нове авто середнього класу коштує приблизно 270 тисяч гривень, а моя заробітна плата – 9 тис. на місяць. Виходить, якщо три роки не буду їсти-пити, то, можливо, змогла б собі дозволити таку покупку… Хоча на бензин грошей уже не лишиться (сміється). А якщо без жартів, то пальне дорожчає постійно, місто завжди в заторах… Вигідніше їздити в метро. Посвідчення водія зроблю, бо в будь-який момент «корочка» може знадобитися. А раптом хтось подарує автомобіль?!
Анастасія Лузя, журналістка, 23 роки:
– Я не маю прав і не планую бути водієм. У мого чоловіка є автомобіль і цього нам вистачає. Якщо мені потрібно кудись поїхати, то планую свій час так, щоб чоловік теж був вільний і зміг мене підвезти. А в повсякденному житті користуюся громадським транспортом. Зручно, не потребує великих затрат і часом швидше, ніж на власному авто.
Олеся Гуляєва, студентка Донецького національного університету економіки та торгівлі імені Туган-Барановського, 22 роки:
– Прав не маю, але дуже хочу навчитися кермувати машиною. Зараз обмаль вільного часу, бо я ще й працюю, але коли закінчу університет, то найперше, що зроблю, – піду до автошколи. Мрію про авто дуже-дуже… Батьки живуть за містом, відвідую їх рідко, а коли матиму автомобіль, наїжджатиму до них частіше. Ненавиджу громадський транспорт…
Анастасія Турченко, архітектор, 23 роки:
– Ближчим часом піду вчитися до автошколи. Зараз займаюся моніторингом, порівнюю ціни і якість викладання, читаю коментарі випускників. Хочу обрати авторитетну автошколу, бо кермувати машиною – надто відповідально. Я не завжди уважна, а дорога потребує неймовірної концентрації. Тому й хочу вибрати автошколу з професійними інструкторами. Найближчим часом планую придбати авто. Порівнюю ціни, але вибір ще не зробила. Знаю одне: ціна має відповідати якості.
Анастасія Шатунова, хореограф, 22 роки:
– Авто не воджу, але дуже хочу. Складатиму іспит на права лише у тому випадку, коли буде можливість придбати автівку, а поки що… Буваючи у місті, помічаю, що там вигідніше і швидше їздити громадським транспортом. Постійні автомобільні затори на дорогах забирають час. І додають сумніву: чи варто придбавати авто?
Наталія Комарова, учасниця шоу «Від пацанки до панянки», 29 років:
– Отримала права два роки тому, але машину не воджу. Збираю гроші, хочу якусь «чоловічу» марку, наприклад, «БМВ» чи «Шевроле», і щоб чорного кольору. А зараз інколи орендую мопед, люблю дорогу, швидкість, адреналін. Одного разу навіть потрапила в аварію, але не зі своєї вини, і, слава Богу, без наслідків. Мій мопед стояв, а якийсь зівака «вліпився»… Розійшлися мирно.
Раніше, коли ще жила в Маріуполі, знаходила собі різні «розваги». Вдягала втомобільний шолом задом наперед і виїжджала мотоциклом на зустрічну смугу… Одне слово: «Є що згадати – немає про що розказати». Але «пустощі» лишилися у минулому, більше такого не роблю й іншим не раджу.

Румунська:
Mașină proprie: vis și lux
Toți oamenii sunt împărțiți în două grupuri mari: șoferi și pietoni. Și printre aceștia se numără și cei care visează doar să conducă. Recent, numărul viitorilor șoferi a crescut. I-am întrebat pe tineri de ce sunt atrași de permisele de conducere, de ce uneori o mașină devine cel mai mare vis al vieții.

Olga Goncharova, studentă la Universitatea din Kiev, numită după Boris Grinchenko, 23 de ani:
- Am permis de conducere, dar nu mă urc la volan în fiecare zi, de obicei în weekend, pentru că încă nu am câștigat bani pentru propria mașină. Îmi place să conduc. Iubesc viteza, dar permit un asemenea lux doar pe autodrom. Consider că bunele maniere și respectarea legii sunt cele mai importante lucruri pe drum. Cu toate acestea, indiferent dacă ești încrezător în abilitățile tale de conducere sau nu, nu știi niciodată ce își va dori șoferul următoarei mașini.
Bogdan Kostenko, șofer profesionist, 23 de ani:
- Am iubit mașinile încă din copilărie. A început cu jocuri nevinovate pe terenul de joacă și a devenit un hobby și chiar o profesie. Știu că este greșit, dar am condus o mașină când aveam cincisprezece ani. Deși a condus la o distanță sigură, a crezut mai mult că e cool și mai puțin despre siguranță. După ce și-a așteptat împlinirea a 18 ani, a promovat examenul pentru mult așteptatul certificat. Lucrez ca șofer. Deși nu am propria mea mașină, iau adesea mașina tatălui meu dacă trebuie să merg la afaceri. Visez la propria mea mașină și sper să o cumpăr în viitorul apropiat.
Evghenia Klysha, web designer, 22 de ani:
- Desigur, o mașină este visul meu. În primul rând, voi merge la o școală de șoferi, deși nu am ocazia să-mi cumpăr încă o mașină. O mașină nouă de gamă medie costă aproximativ 270.000 de grivne, iar salariul meu este de 9.000 de grivne pe lună. Se dovedește că dacă nu mănânc și beau trei ani, atunci poate mi-aș permite o astfel de achiziție... Deși nu vor mai rămâne bani pentru benzină (râde). Și fără să glumească, prețul combustibilului crește constant, orașul este mereu în ambuteiaj... Este mai profitabil să circuli cu metroul. O sa îmi fac permis de conducere, pentru ca in orice moment poate fi nevoie de „crusta”. Și deodată cineva va da o mașină?!
Anastasia Luzya, jurnalist, 23 de ani:
- Nu am permis și nu plănuiesc să fiu șofer. Soțul meu are o mașină și asta ne este suficient. Dacă trebuie să merg undeva, îmi plănuiesc timpul astfel încât soțul meu să fie și el liber și să mă poată duce cu mașina. Și în viața de zi cu zi folosesc transportul în comun. Este convenabil, nu necesită cheltuieli mari și uneori este mai rapid decât folosirea propriei mașini.
Alesia Gulyaeva, studentă la Universitatea Națională de Economie și Comerț Tugan-Baranovskyi Donetsk, 22 de ani:
- Nu am permis, dar chiar vreau să învăț să conduc o mașină. Nu prea am timp liber acum, pentru că mai lucrez, dar când voi absolvi facultatea, primul lucru pe care îl voi face este să merg la o școală de șoferi. Visez la o mașină foarte, foarte mult... Părinții mei locuiesc în afara orașului, îi vizitez rar, dar când am mașină îi voi vizita mai des. Urăsc transportul in comun...
Anastasia Turchenko, arhitect, 23 de ani:
- În viitorul apropiat, voi merge să studiez la o școală de șoferi. Acum sunt angajat în monitorizare, compararea prețurilor și calitatea predării, citirea comentariilor absolvenților. Vreau să aleg o școală de șoferi de renume, pentru că a conduce o mașină este prea responsabil. Nu sunt mereu atent, iar drumul necesită o concentrare incredibilă. De aceea vreau să aleg o școală de șoferi cu instructori profesioniști. Plănuiesc să cumpăr o mașină în viitorul apropiat. Compar prețurile, dar încă nu am ales. Știu un lucru: prețul trebuie să se potrivească cu calitatea.
Anastasia Shatunova, coregraf, 22 de ani:
- Nu conduc o mașină, dar îmi doresc foarte mult. Voi susține examenul pentru permisul de conducere doar dacă voi avea ocazia să-mi cumpăr o mașină, dar deocamdată... Când sunt în oraș, observ că este mai rentabil și mai rapid să folosesc transportul în comun. Blocajele constante de trafic pe drumuri necesită timp. Și se adaugă la îndoială: merită să cumpărați o mașină?
Natalia Komarova, participantă la emisiunea „De la băiat la domnișoară”, 29 de ani:
- Mi-am luat permisul acum doi ani, dar nu conduc o mașină. Strâng bani, vreau vreo marcă „bărbătească”, de exemplu, „BMW” sau „Chevrolet”, și că este neagră. Și acum închiriez uneori o mopedă, îmi place drumul, viteza, adrenalină. Odată chiar a avut un accident, dar fără nicio vină a ei și, slavă Domnului, fără consecințe. Mopedul meu stătea în picioare, iar un privitor „s-a blocat”... Ne-am despărțit liniștiți.
Mai devreme, pe când locuiam încă în Mariupol, am găsit diverse „distracții”. Și-a pus o cască de mașină cu spatele și a mers cu motocicleta pe banda din sens opus... Un cuvânt: „Există ceva de reținut – nu este nimic de vorbit”. Dar „rătăceala” este de domeniul trecutului, nu o mai fac și nu o recomand altora.